Una dintre cele mai spectaculoase cascade din România, Urlătoarea din Bucegi, are o legendă tristă care, în toate versiunile sale, vorbeşte despre povestea de dragoste nefericită dintre o frumoasă fată a Bucegilor şi doi fraţi care au prins drag de ea.

Aflată la o altitudine de 1.100 de metri, deasupra Poienii Ţapului, Buşteni, şi la poalele Jepilor, Cascada Urlătoarea din munţii Bucegi este unul dintre cele mai cunoscute şi mai căutate obiective turistice din ţara noastră. Pe timpul verii cel puţin, sute de turişti români şi străini ajung zilnic la cascadă pentru a se răcori, dar mai ales pentru a fotografia impresionanta cădere de apă, cu un debit puternic şi o înălţime de 15 metri.

Aşa cum o arată şi numele, cascada se remarcă prin vuietul puternic care îţi dă impresia, cu cât te apropii de căderea de apă, că aceasta „urlă“ printre stânci, tulburând liniştea pădurii.

Şi, ca majoritatea vârfurilor de munte şi a apelor din Bucegi, şi cascada Urlătoarea are o legendă, o poveste care cunoaşte mici variaţii de la o sursă la alta.

Fiica Jepilor şi cei doi ciobănaşi
„Prin aceşti munţi, o frumoasă păstoriţă, fiică a Jepilor bătrâni, îşi păştea mioarele în vremuri de mult apuse. Doi fraţi ciobănei se îndrăgostiseră de păstoriţă şi prinseră a o urmări pas cu pas, fără însă a şti unul de dragostea celuilalt. Într-o zi neguroasă , ciobanii, fără să se vadă unul pe celălalt, au întins braţele spre ciobăniţă. Aceasta, înspăimântată de apariţia ciobanilor, a scos un ţipăt deznădăjduit şi s-a aruncat în gol de pe stânci, prefăcându-se în cascada de argint care cade la infinit, plângându-şi parcă tinereţea. Ciobanii au împietrit pe loc din cauza grozăviei, iar trupurile lor împietrite mai pot fi văzute şi astăzi de-a stânga şi de-a dreapta cascadei”, este versiunea care apare pe un panou informativ din apropierea cascadei, montat de Administraţia Parcului Naţional Bucegi.

Cei doi fraţi care s-au ucis în luptă pentru dragostea fetei
Oamenii locului au o altă variantă a poveştii, o legendă la fel de tristă care vorbeşte despre o femeie săracă, ce avea doi băieţi. Ajunşi la vârsta însurătorii, întâmplarea face ca ambii să se îndrăgostească de aceeaşi fată, cea mai frumoasă fată a locului. Când au realizat acest lucru, băieţii i-au cerut fetei să-l aleagă pe unul dintre ei. Neputând să se decidă, fata s-a retras în munţi, iar fraţii s-au certat şi s-au luptat până la moarte, fiecare de mâna celuilalt. Auzind de tragedie, fata s-a aruncat de pe munte, iar în locul în care a căzut a izvorât cascada, al cărui vuiet puternic simbolizează plânsul veşnic al fetei pentru cei doi băieţi. De asemenea, trupurile celor doi fraţi s-au transformat în munţi – Jepul Mic şi Jepul Mare. Legenda se încheie cu moartea mamei celor doi băieţi, care s-a transformat într-o pădure care a acoperit cei doi munţi, pentru a fi mereu împreună.

Lasă un răspuns