Mănăstirea „Înălţarea Sfintei Cruci” – Caraiman este o mănăstire ortodoxă, înființată în anul 1998, la inițiativa Preacuviosului Părinte Gherontie Puiu.
Este situată pe Valea Prahovei în orașul Bușteni, la poalele Munţilor Bucegi, într-o poiană care are în mijlocul ei un brad cu o formă aparte.
Părintele Gherontie Puiu în vremea când era bolnav și a fost internat în spital în urma unui accident vascular a avut un vis în care a văzut-o pe Maica Domnului care i-a spus: „Vei găsi un brad cu şase ramuri, lângă o apă curgătoare, pe un plai de unde se vede marea Cruce. Acolo să faci mănăstirea!”.
În urma acestui vis părintele Gherontie Puiu, cu ajutorul Maicii Domnului, a găsit locul indicat de Ea în această zonă minunată a României de pe Valea Prahovei.
Munţii îmbrăcaţi în verdele sincer al brazilor sunt ca o fortificaţie ce ocrotesc poiana în care se va construi mănăstirea. Culoarea senină a cerului îţi induce o stare de pace, iar Crucea din vârful Caraimanului este ca un mesager al credinţei ce priveşte în poiana însorită.
Personalitatea care s-a impus în conștiința celor care au vizitat Mănăstirea Caraiman a fost, fără îndoială, părintele protosinghel Gherontie Puiu.
Din prima zi a venirii sale pe lume, părintele Gherontie s-a aflat necontenit sub ocrotirea Maicii Domnului, care l-a ales, spune el, pentru împlinirea unei sfinte misiuni, și anume: construirea unei mănăstiri, departe de tumultul deșertăciunilor omenești. Întregul său destin seamănă cu un martiriu, credința nestrămutată și rugăciunea l-au ajutat însa să împlinească faceri de bine, ca un mijlocitor între creștinii aflați la nevoie și Maica Domnului.
Originar din Todirești, județul Iași, părintele Gherontie a fost abandonat la naștere și crescut de o familie adoptivă. A intrat în viața monahală ca frate de mănăstire la indemnul părintelui Stareț Pîslaru de la Mănăstirea Neamț.
Din păcate vremurile și politica anti-creștină a regimului comunist l-au împiedicat pe tânărul frate să fie primit în rândul monahilor. În anul 1959 sosește decretul de alungare a monahilor din mănăstiri. Așezămintele fără vechime și prea puțin cunoscute erau desființate pur și simplu, maăăstirile istorice, ca Neamțul, erau păstrate, dar obligate să-și micșoreze vizibil obștea, alungând toți frații tineri, care trebuiau trimiși la munca în marile orașe, ca să se împrăștie fără urmă. Începea calvarul părintelui Gherontie, care avea să dureze vreme de trei decenii.
După o încercare de a fugi, Gherontie Puiu a fost acuzat de tentative de evadare și agresare a organelor de miliție. În urma unui proces este condamnat la 15 ani de muncă silnică și ajunge la un lagăr de exterminare, lagărul de la Periprava. Când reușește să scape din acest calvar, începe să traiască o viață de pustnic într-o grotă din Bucegi. Atunci, în semn de mulțumire pentru ajutorul lui primit de la Dumnezeu, Gherontie Puiu făgăduiește că va construi o mănăstire cu hramul Înălțarea Sfintei Cruci, din curtea căreia sa poată fi privită marea Cruce din vârful Caraimanului, către care el a privit mereu vreme de 10 ani.
În această așteptare cucernică, adâncit în post și rugaciune, îl găsește schimbarea timpurilor de la sfârșitul anului 1989. Prăbușirea regimului ateu i-a permis să se întoarcă la Mănăstirea Neamț. Aici, părintele Gherontie, a fost hirotonit ierodiacon, dar a rămas numai o săptămână în această slujire după care a fost hirotonit preot.
Părintele ieromonah Gherontie Puiu a slujit 40 de Sfinte Liturghii la Mănăstirea Neamț, așa cum este rânduit pentru un preot nou hirotonit. După terminarea celor 40 de Sfinte Liturghii a fost trimis să slujească la Baiceni, un schit mic, unde viețuiau cațiva monahi. Aici, părintele s-a ocupat de slujbele biserici și de activitatea din cadrul gospodăriei schitului. A sădit copaci, a pus vie, a renovat schitul și a lăudat neîncetat numele lui Dumnezeu.
Dorința de a ridica o mănăstire la poalele munților Caraiman nu îl părăsește. Astfel, în anul 2000, părintele Gherontie Puiu începe activitățile de construcție ale mănăstirii cu hramul Înalțarea Sfintei Cruci, de la poalele masivului Caraiman.
Mai întâi este ridicată biserica de lemn cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, pe fundație solidă de piatră, cu acoperiș de tablă având o formă specifică arhitecturii bisericilor din lemn tradiționale. Biserica mare din zid, ridicată între anii 2002-2007 este o construcție cu un plan tip nava, cu trei absidiole usor decrosate. Are o turlă pe naos și două pe pronaos, intrarea se face printr-un pridvor susținut de opt coloane.
Începând cu data de 10 iulie 2010 părintele Gherontie Puiu este schimbat din funcția de stareț al mănăstirii datorită problemelor de sănătate care erau destul de grave și nu îi mai permiteu să se ocupe de toate lucrările și activitățile ce se desfășurau la data respectivă în mănăstire. Astfel, a fost numit în funcția de stareț al Mănăstirii Caraiman părintele Protos. David Petrovici venit de la Mănăstirea Crasna-Prahova, pentru a-l ajuta pe părintele Gherontie Puiu să ducă la bun sfârșit construcția mănăstirii.
In luna mai 2014, mănăstirea trece printr-o grea încercare întrucât părintele Protos. Gherontie Puiu, proinstarețul Mănăstirii Caraiman a fost chemat la Domnul, la vârsta de 81 de ani, lăsând în urmă o mănăstire frumoasă și o obște care va duce mai departe lucrările începute.